Bebelușii, înotul și echilibrul

Înotul nu mai este demult doar un moft sau un hobby! Din ce in ce mai mult, apar evidențe clare care atestă importanța majoră pe care acest sport o are în dezvoltarea celor mici! 

Bebelușii care învață să înoate au un echilibru mai bun si se descurcă mai bine când au nevoie să apuce obiecte decât copiii care nu fac activitate fizică în apă. Aceste diferențe persistă chiar și când copiii ajung la vârsta de cinci ani, când micii înotători își depășesc ca performanțe colegii de generație, arată un studiu realizat de Norwegian University of Science and Technology (NTNU) si citat de ScienceDaily.

Datele studiului

“Practica duce la perfecțiune”, spune Hermundur Sigmundsson, profesor de psihologie la NTNU. Prof. Sigmundsson si colegul său, Brian Hopkins, de la Universitatea Lancaster, au demonstrat că înotul este benefic pentru perfecționarea echilibrului și a mișcărilor la bebeluși și la copiii mici.

Rezultatele cercetării au fost foarte clare. Studiul a fost realizat cu ajutorul a 19 bebeluși “înotători” și a altor 19 micuți care nu au participat la cursuri de înot. De altfel, înotul este singurul factor care îi diferenția pe bebelușii din cele două categorii, ceilalți indicatori, precum educația părinților, condițiile de locuire și statutul economic fiind identici.

Cei 19 copii din prima grupă au participat la cursuri de înot, timp de două ore pe săptămână, de la vârsta de 2 – 3 luni, până la șapte luni. Copiii din ambele grupe au fost testați apoi la vârsta de cinci ani. Ei au fost rugați să facă o serie de exerciții: să meargă pe vârfuri, să își mențină echilibrul pe un singur picior, să sară coarda, să trimită o minge la o ținta prestabilită sau să prindă o minge.

Rezultatele au fost cum nu se poate mai evidente, spun cercetătorii. “Am remarcat că micii înotători au avut rezultate considerabil mai bune în cazul exercițiilor care presupun menținerea echilibrului și atingerea unor ținte”, a spus prof. Sigmundsson.

“Este incredibil de impresionant faptul că antrenamentele specifice pentru copiii mici au asemenea efecte mai târziu în viață. Dezvoltarea este o interacțiune dinamică între maturizare, creștere, experiență și învățare. Studiul nostru arată că nu trebuie subestimat niciodată aspectul de învatare, a concluzionat Sigmundsson.