Cum a luat ființă piscina Aqua Blue? Ne povestește chiar Roxana Drăgănuță…

Povestea noastră începe în 2007, când tatăl meu a venit cu ideea deschiderii unei piscine pentru copii… Și uite așa a luat ființa Aqua Blue!

Primul instructor a fost fratele meu Cătălin, care a lucrat singur în primele 3 luni de la deschidere! În prima lună a avut o singură clientă, pe  Andreea Avram care la acel moment avea 3 ani. A învățat să înoate destul de repede. Super pustoaica :), motrică, receptivă, haioasă, dar când a început școala s-a lăsat….Ea a fost prima noastră clientă. După prima lună de lucru cu ea, au mai venit 3 copii și apoi s-au tot înmulțit! Fără reclamă! Singura noastră reclamă a fost din vorbă in vorbă.

 

În luna iulie a aceluiași an m-am alăturat și eu fratelui meu și am început să lucrăm intens! M-a ajutat mult partea de didactică și psihologie pe care o aveam datorită formării profesionale de până la acel moment, însă tot am simțit nevoia de mai mult! Prin urmare, a urmat pentru mine o perioadă în care am devorat cam tot ce era pe piața legat de psihologia copilului și relația acestuia cu adulții!

În 2008, fratele meu s-a reorientat către o altă zonă profesională și așa a intrat în echipă Carmen Rusu! Pot spune că a fost “love at first sight” :)! Ne-am înțeles din prima! Fiind fostă înotătoare de performanță, cu participări la competiții de natație importante, m-a ajutat și m-a învătat foarte multe! Eu pe de altă parte, am ajutat-o cu tot ce știam legat de psihologia celor mici. Venirea ei ne-a definit clar stilul de lucru și apreciez și acum determinarea și înclinația pe care le are către zona de performanță, precum și dorința de a scoate tot ce-i mai bun din fiecare client cu care lucrează, indiferent de vârsta acestuia….

Doi am de zile am fost în această formulă, noi două și copii de peste 3 ani, până când la sugestia unei prietene am inceput să cercetez dacă există în România activități de natație specializate pe segmentul de bebeluși… Și aici a început lupta… Era cineva la momentul respectiv în București care spre surprinderea noastră făcea asta din 1998! Din păcate însă, deși am încercat, nu am reușit să obținem informațiile de care aveam nevoie atunci! A fost un moment dificil, însă acum mă bucur că nu am renunțat! Așa a fost să fie! Am aflat întâmplător de un domn in Italia care făcea pregătire cu instructori pentru bebeluși și mămici însărcinate și scrisese o carte despre legătura dintre mamă și copil. Am făcut rost de carte, mi-a făcut cumnatul meu traducerea, l-am determinat apoi să sune la editură și să afle numărul de telefon al autorului, iar în final am reușit să stabilim o întâlnire… Și acum îmi amintesc cum ne-am făcut bagajele și am pornit spre Italia, cu copilul meu de 9 ani după mine, sperând din tot sufletul că o să merite… Si a meritat! 🙂 Domnul nu mai făcea cursuri, dar mi-a recomandat o expertă în domeniu,  pe Pierra Maghella, care avea centrul “Mipa, centro di studi” în Brescia si care făcea cursuri de formare pentru afacerea asta. I-am plătit sucul și cafeaua pe care a băut-o (și a fost puțin, pentru cele 3 ore pierdute cu mine). Nu a vrut să primească nimic. Oricum îi voi fi veșnic recunoscătoare … Pe drumul de întoarcere spre țară, știam deja ce am făcut! M-am apucat de italiană, mergeam la meditații de 6 ori pe săptămână :), însă după 1 an, m-am înscris împreună cu Carmen la academia din Brescia, la modulele pentru bebeluși și pentru viitoarele mămici!

Acela a fost momentul în care a venit în echipa Ana.

În 2010. Jucătoare de handbal și studentă la IEFS, cu specializare în handbal și natație, s-a lăsat supusă unui training infernal de 2 săptămâni, după care am lăsat-o cu bebelușii noștri, iar noi am plecat în Italia la cursuri! S-a descurcat excelent și a devenit unul din pilonii de bază ai echipei!

Revenind la Italia, am învățat foarte multe acolo, dar poate cel mai important lucru a fost despre relația părinte-copil și ce putem face noi ca instructori să susținem această relație în paralel cu dezvoltarea psihomotorie a bebelușului… Spre deosebire de Franța și de București, unde părinții nu erau acceptați în apă, noi am înțeles de ce este bine să facem lucrurile altfel, de ce este important ca și părintele să învețe parte din rutina noastră și cum să își ajute copilul să treacă de anumite bariere!